Sfântul Ierarh Marcu, Mitropolitul Efesului, a fost unul dintre cei mai mari apărători ai Ortodoxiei în secolul al XV-lea. Născut în Constantinopol, într-o familie de credincioși, Marcu a primit o temeinică educație teologică și a devenit un teolog de renume. Cu toate acestea, faima sa s-a răspândit în întreaga lume ortodoxă datorită rolului său crucial în apărarea credinței ortodoxe în fața încercărilor de unire cu Biserica Catolică.
Sinodul de la Ferrara-Florența și opoziția lui Marcu
Cel mai important eveniment din viața Sfântului Marcu a fost participarea sa la Sinodul de la Ferrara-Florența (1438-1439). Acest sinod a fost convocat de împăratul bizantin Ioan VIII Paleologul cu scopul de a uni Bisericile Ortodoxă și Catolică. Împăratul spera că o astfel de unire ar putea aduce sprijin militar din partea Occidentului în lupta împotriva turcilor otomani.
Marcu al Efesului, ca reprezentant al Patriarhului Alexandriei, a fost unul dintre cei mai fermi apărători ai Ortodoxiei la acest sinod. El a respins cu tărie toate încercările de a face compromisuri în privința dogmelor de credință, în special în ceea ce privește adăugarea clauzei filioque la Simbolul de Credință. Această clauză, care afirma că Duhul Sfânt purcede atât de la Tatăl, cât și de la Fiul, era considerată de ortodocși o adăugire neîntemeiată și eretică.
Motivația lui Marcu
Motivația lui Marcu în a se opune unirii cu Biserica Catolică era profund teologică. El era convins că orice compromis în privința credinței ar fi însemnat o trădare a învățăturilor Bisericii și o punere în pericol a sufletele credincioșilor. Marcu era un filocalic convins, adică un adept al tradiției filocalice, care sublinia importanța vieții duhovnicești și a experienței mistice în creștinism. El credea că unirea cu Biserica Catolică ar fi dus la o pauperizare a vieții duhovnicești a Bisericii Ortodoxe.
Moștenirea lui Marcu
Sfântul Marcu al Efesului este considerat, alături de Sfântul Fotie cel Mare și de Sfântul Grigorie Palama, unul dintre „stâlpii Ortodoxiei”. El a apărat cu curaj și cu înțelepciune credința ortodoxă într-o perioadă de mari încercări. Moștenirea sa este de o importanță deosebită pentru Biserica Ortodoxă, deoarece ne reamintește de necesitatea de a rămâne fideli învățăturilor noastre și de a ne apăra credința cu îndrăzneală.
Sfântul Marcu ne învață că:
- Ortodoxia este o comoară prețioasă pe care trebuie s-o păzim cu sfințenie.
- Compromisul în materie de credință este inacceptabil.
- Apărarea credinței este o datorie a fiecărui creștin.
- Viața duhovnicească este esențială pentru mântuire.
Viața și învățăturile Sfântului Marcu al Efesului continuă să inspire și să ghideze pe credincioșii ortodocși până în zilele noastre.